Expoziție la Muzeul MAIIAM: 'DIASPORA'
În conformitate cu interesul social actual pentru mișcările de refugiat și migrație care au caracterizat crizele umanitare din secolul 21, MAIIAM Contemporary Art Museum prezintă „DIASPORA: Ieșire, Exil, Exodul Asiei de Sud-Est”, care se desfășoară în perioada 3 martie - 1 octombrie. Curatată de Loredana Paracciani, expoziția grupului își trage materialul dintr-o diaspora literală de practici și metodologii de artă pentru a străluci o lumină asupra circumstanțelor mișcării umane de masă în războiul din Asia de Sud-Est post-Vietnam.
Pao Houa Her, „Atentie”, 2015, fotografie cu print c, 127 x 100 cm.
Explorând complexitățile identității și apartenenței în această regiune compozită și turbulentă, cadrul metodologic al expoziției începe prin a se concentra în mod special pe trei pasaje definitorii și distincte ale fenomenului diasporei. Aici, „ieșirea” înseamnă a părăsi țara de origine din motive personale sau îmbunătățiri economice; a fi „exilat” înseamnă a părăsi patria ca individ sau comunitate de multe ori din motive politice; și a te deplasa în „exod” înseamnă a fi un grup de apatrizi și deposedat care fug din crize. Împreună, aceste trei zboruri specifice către și de acasă redefinesc încolțirea granițelor culturale, fizice și geopolitice care determină în mod convențional probleme de apartenență și statut.
18 artiști consacrați și emergenți au fost invitați să răspundă atenției curatoriale asupra mobilității și deplasării. Aceste răspunsuri apar de multe ori din experiențele artiștilor, în calitate de persoane care participă și observă modelele fluxurilor umane din diaspora însăși. Combinând înțelegerile personale subiective cu detaliile istorice obiective, lucrările produse urmăresc în cele din urmă să dezvăluie un umanism imuabil care persistă sub asemenea pasaje tranzitorii.
Abdul Abdullah, „Minciunile pe care ni le spunem noi să ne ajute să dormim”, 2017, fotografie cu c-print, 100 x 100cm.
Abdul Abdullah este un astfel de artist care estompează granițele dintre personal și comunal; sinele și celălalt. În seria de autoportret, „Venind la termeni”, Abdullah explorează aspecte intime ale identității ca elucidare a condiției umane care constituie percepții despre hibriditate culturală, ritual și ceremonie. Întreprinderile deosebit de întunecate aruncă lumină asupra proceselor insidioase care caracterizează modul în care percepțiile sociale distorsionate pot modifica realitățile percepției de sine. Într-una dintre fotografiile intitulate „Minciunile pe care ni le spunem noi pentru a ne ajuta să dormim”, Abdullah însuși face o mască de maimuță de fond din filmul lui Tim Burton „Planeta maimuțelor” (2001), în timp ce leagă o maimuță de viață pe pieptul lui gol. Urmărind mișcarea oblică de la sine la alteritate, artistul face observații astute despre cum se pierde identitatea sa musulmană sub mașinațiile reprezentărilor ideologice.
Jun Nguyen-Hatsushiba, „The Ground, the Root and the Air: The Passing of the Bodhi Tree”, 2004 - 2007, video digital cu un singur canal, 14 min.
În schimb, „Pământul, rădăcina și aerul: trecerea arborelui Bodhi” din iunie Nguyen-Hatsusihba spune o poveste mai de nădejde. Instalarea video a fost creată în colaborare cu 50 de studenți de la Școala de Arte și Meserii Luang Prabang și se desfășoară în trei capitole. „The Ground” prezintă câțiva tineri jogging care sunt hotărâți să facă exerciții într-un stadiu semi-abandonat în aer liber. Funcționând ca un interludiu, „Rădăcina” prezintă un colaj de imagini iluzorii cu felinare care amintesc de festivalul luminilor din Luang Prabang. În capitolul final, „Aerul”, 50 de studenți de artă fac o călătorie pe bărci cu coadă lungă, pictând peisajul râului Mekong și copacul sacru Bodhi, simbol al budismului. Adoptând o narațiune neliniară, mistică, opera lui Nguyen-Hatsushiba nu cronică pur și simplu turbulența identității culturale incerte, ci este o poveste a viselor cinstite, tinerești, către o societate globală care poate apărea în continuare în ciuda luptelor lor de a păstra valorile tradiționale.
Servirea ca manifestare fizică a mișcării și a diasporei este „Nave (după proiectul„ Flotă ”) de Alfredo și Isabel Aquilizan. Lucrarea este o serie de sculpturi care cuprind un ansamblu de bărci confecționate din carton reciclat, alături de casetele de marfă în sine care au fost folosite pentru a trimite literalmente bărcile la expoziție. Iconografia navei se remarcă ca simbolul cheie al călătoriei și al deplasării, iar spectatorii sunt obligați să conteste noțiunile lor preexistente de barcă, care pot lua o gamă largă de forme de la nave la cutii de marfă.
Alfredo și Isabel Aquilizan, „Nave (după proiectul„ Flotă ”), 2015 - 2017, carton și lemn, 1 x vas și cutie aprox. 260 x 243 x 65cm; 3 x vase și lăzi cca. 150 x 89 x 32 cm fiecare; 1 x vas și cutie aprox. 120 x 89 x 36cm.
Direcția artistică a expoziției se caracterizează și prin dorința de a educa.În loc de o simplă documentare sau un comentariu care transmite circumstanțele migratorii care au definit și modelat Asia de Sud-Est, „DIASPORA” încearcă să înceapă conversații reale cu audiențe despre experiențe trăite din diaspora care sunt dezvăluite în operele de artă. Aliniat cu dedicația Muzeului pentru cercetare, expoziția va fi amenajată cu seminarii specifice temei și programe de proiecție de filme care completează materialul artistic expus. Pentru cultivarea conștientizării cunoștințelor despre diaspora, un catalog care conține eseuri comandate special de istorici și experți pe teme conexe va fi publicat și completat de o discuție completă cu scriitorii.
Mai multe informații pe maiiam.com.
